N-ai ştiut...

Bună seara!
De câte ori suntem intoleranţi cu  cei pe care îi iubim? Ne dorim să fie perfecţi, uitănd că la rândul nostru avem defecte. De câte ori evităm să spunem ce simţim? Câte trenuri se opresc în faţa noastră şi aşteptăm cuminţi să treacă după care alergăm o viaţă în urma lor? De câte păcate mai avem nevoie ca lumina să devină umbră? Ne uităm, ne pierdem şi nu ştiu de ce...de asta am compus o piesă ...în care dau vina pe tine : "N-ai ştiut".


Ar fi bine să nu vă regăsiţi în ea, dar binele în exces e plictis. Aştept păreri.
Şi răspunsuri...