Femei şi bărbaţi

         Mă plictisesc prea repede. Renunţ prea uşor. Însă, de data asta am mare nevoie să scriu. Nu-mi trebuie neapărat cititori, critici, comentarii, vreau doar o pagină cu mine însămi, să mă întind pe ea ca pe un pat alb şi moale, să-mi încrucişez picioarele spre tavan şi să ascult..hmm... Hindi Hahra. Aşa că, obişnuiţi-vă cu blogul meu, care nu va avea o nişă foarte bine stabilită. Să zicem că voi scrie despre mine, despre ceilalţi şi despre muzică.
       Femei şi bărbaţi. Prea multe femei, prea puţini bărbaţi. Prea multe frustrări, prea puţine happy-ending-uri. Zilele astea sunt pline de amante blonde, de cadouri scumpe, de regrete şi de laşi. Mi-am băut cafeaua astăzi cu două prietene de-ale mele: Zet şi Ygrec (într-un mod întâmplător numele lor chiar au aceste iniţiale) şi cu prietenul meu. Subiectul: evident, relaţiile. Cum ar trebui să fim într-o relaţie? Cum trebuie să ne comportăm unii cu alţii? Ce vor bărbaţii, ce vor femeile? La ultima întrebare, cineva ar răspunde simplu: bărbaţii vor sex şi femeile vor dragoste. Acel cineva ar fi un bărbat. Pot spune că nu prea am experienţă la capitolul relaţii, am fugit de ele. Acum, însă, am ajuns la concluzia că nu poate exista o reţetă. Atâţia oameni, atâtea probleme. Între doi se vor pune întotdeauna trecutul şi viitorul. Prin paturile cui ne-am  plimbat şi dacă rămânem în acelaşi pat toată viaţa de-acum înainte. Din toată discuţia de azi am reţinut următoarele aspecte: că trebuie să renunţi la ceva, cineva, chiar dacă nu vrei sub nici o formă, pentru că suntem nişte maturi responsabili, că trebuie să-ţi faci un rost în viaţă, că trebuie să schematizăm, să construim silogisme chiar şi la nivelul sentimental. Ca un copil naiv ce sunt, cred cu totul şi cu totul altceva despre o relaţie: ce ţi-e scris, în frunte ţi-e pus. În toate circuitele astea cred că există o logică pe care noi nu vom reuşi niciodată să o deducem, aşa că, singurul mod de a căuta lumina prin întuneric e să închidem ochii şi să intuim. La sfârşitul zilei, când încercăm să adormim ştim toate răspunsurile. Tocmai pentru că suntem în întuneric, cu ochii închişi. În acel moment, ascultăm cum ne curge sângele prin vene, cum respirăm, cum ne bate inima şi mai ales unde. Femei şi bărbaţi, aceleaşi întrebări care nu vor avea niciodată un răspuns.
          Îmi sting ţigara. Intuiesc un pahar de vin pe masă şi răspund la întrebarea care a venit din stânga mea: Da, te iubesc.