joi, 14 octombrie 2010

Eroziune

Aburi rosi in decorul de seara,
Afara,se plimba lumina prin ceata
Culege mierea lasata pe iarba
Sa rupa din vara,sa curga,sa creasca.

O apa de somn imi inunda amurgul
O doina cantata de frunze soptit
Colind prin parfumul de toamna,pe buze
Presimt o rugina ce m-a urmarit.

Cand rasul scapa de neguri tacerea
Si mana dormea in obrazul tau treaz
Eram ca un munte intepat in lumina
Ce soarbe din luna al cerului vals...

Zilele trec peste trunchiuri de brazi
Le-nghite seva,le strange pamantul
Iar vantul...o furtuna dezleaga
Ce-mi ia din scrisoarea gandirii cuvantul.

Inca putin si globul ma-neaca
Ma ploua-n crestet ursuz de milenii,
Apele-mi fug spre altarele marii
Zapada imi face tacuta matanii.

De cand sunt o mare adancu-i aproape
Cobor dimineata ascunsa de soare
Revin sa contemplu stele de noapte
Pe tine te simt ca un val oarecare...

Versurile unei noi melodii...scrise in tren,undeva prin Frasin,cu vreo saptamana in urma...Muntele ofera o mare de imagini artistice...:)

Ne erodam  din pacate...si nu stiu daca e de vina timpul...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu