joi, 16 decembrie 2010

Simbolurile iernii: Omul de zăpadă

Iarnă...A venit bătând cu fulgii ei de nea în ferestrele mansardei mele. Şi nu sunt sigură de tot ce-mi va aduce, dar cu siguranţă a 19-a iarnă din viaţa mea e tema unui cântec pentru prieteni, pentru încredere şi linişte lăuntrică. Am descoperit-o în mirosul de morcov al unui om de zăpadă. 
Anotimpul acesta este plin de simboluri pe care vrem sau nu să le observăm. 
Azi vă povestesc despre Omul De Zăpadă.

Omul de zăpadă

O reprezentare a omului prin cea mai puternică apropiere a lui cu natura. Copiii adună zăpada, o îmbină bine şi obţin 3 bulgări mari, de regulă, de dimensiuni diferite, care reprezintă aparent corpul omului. Îi pun nasturi, pentru că avem nevoie de acoperire şi de căldură. Nici măcar zăpada n-are voie să îngheţe de frig. Se ataşează o crenguţă care reprezintă mâna. Dar, de obicei, omul de zăpadă are o singură mână, cea cu care oferă. El n-are nevoie să primească, ci doar să ofere spiritul Crăciunului. Capul este acoperit de o strachină grea, care îi ţine şi ea de cald. Şi în plus îi dă un aer special, în funcţie de tipul pălăriei. Cărbunii ţin loc de ochi. Orice om de zăpadă are dreptul să vadă, ca să te poată recunoaşte şi să poată face din ochi. Nasul lui e un morcov. Oferă pata de culoare şi sugerează o nuanţă a frigului asupra chipului său. Gura omului de zăpadă trebuie să fie o jumătate de cerc cu capetele în sus şi asta e o regulă! Farmecul lui stă în zâmbetul pe care îl oferă trecătorilor, care, dacă au timp şi atenţie, imediat îl vor imita.
Omul de zăpadă are rol de străjer, de clown, de prieten, de copil al iernii prezent peste tot. 
Şi, cel mai important rol al lui este acela de a ne pulsa creativitatea, bucuria, de a ne face să zâmbim şi să ne jucăm. Aşa descoperă iarna copilul din noi, care acum câteva ierni căuta cratiţe în magazia tatii sau în bucatăria mamei.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu