Nu sună deloc promiţător, aşa-i?
Ei bine, facebook-ul se pare că îţi poate face ziua mai bună. Îl folosim să comunicăm în primul rând şi să ne spunem părarea, chiar dacă e auzită, chiar dacă nu. Puteţi veni cu contraargumente.
Vă spuneam de un clip în care este prezentat un DVD, care surprinde momente din viaţa unui tânăr lipsit de mâini şi de picioare. Nu mi-a venit să cred câtă poftă de viaţa are şi câte eforturi face să se simtă complet. Zâmbeşte, joacă fotbal, înoată, joacă golf, se distrează şi prin acest Dvd doreşte să ne arate cât e de important optimismul şi cât de norocoşi suntem că ne avem, aşa, cu toate defectele noastre.
Mama îmi spunea când eram mică, să mă gândesc la oamenii mai puţini avantajaţi, la cei care suferă cu adevărat, atunci când intenţionez să mă plâng de-un fleac. Şi, sincer, de cele mai multe ori ne plângem de fleacuri, pentru că ştim că le putem depăşi, mai greu sau mai uşor, trec şi dacă nu facem ceva în privinţa asta trec ele singure cumva.
În altă ordine de idei, declar că nu mă mai uit la televizor. M-am săturat până peste cap de ştirile lor tâmpite, de situaţia în care se află România în momentul de faţa. Resimt, dar întorc spatele la tot ce ţine de asta pentru că nu-mi face decât rău. Şi până una alta, fraţilor, de ce vă plângeţi? Nu voi aţi votat?Hai să facem cu adevărat ceva, nu să tot pasăm vina de la unii la alţii. Mă rog...
Încercaţi să priviţi partea plină a paharului, chiar dacă pare spart, s-ar putea să mai rămână un strop în el.
Vă propun să vă uitaţi la clipul următor:
Sper să vă ajute cu ceva, să vă facă să vă treziţi şi să trăiţi puţin, nu doar să supravieţuiţi.
P.s. Mâine seară, 2 feb, vă aştept la Pilulă în Le General...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu