Vă şoptesc dimineaţa...

Într-o dimineaţă s-a trezit cu soarele alergându-i pe faţă. Era cald şi toamna nu vroia să mai plece, agăţându-se de vară. Străluceşte mai puternic cu rochie de lumină.
Zâmbea. În sertarul ei pagini rupte din nopţile fără de somn. Nu se mai întreabă ce şi cum simte. Tot ce ştie e că simte soarele în fiecare cântec ascuns după ureche.
Oamenii sunt prea departe ca să-i zărească de după cortina ei colorată. Ar vrea să înţeleagă ce n-a încercat niciodată. Măştile din perete râd sau plâng?

"Eu ştiam că sunt un chior
Chiar în roua dimineaţa
Dar n-am spus-o tuturor
Ca să nu-mi amărăsc viaţa.
Ochii mari să-i casc aşa
Şi să-i ţin cu mâna bine.
Sunt un orb în faţa ta,
Care uite,vezi prin mine
Ce e rău şi ce e bine...
Care uite,vezi prin mine
Ce e rău şi ce e bine..."


(Horaţiu Mălaele-Sunt un orb)

http://www.youtube.com/watch?v=rKNisgGEKpA